E primavara!

Nu e o surpriza pentru nimeni. Dar e a doua pe care o prind in Bucuresti. Si sunt inca dezamagit. Din fericire, am mai calcat in alte primaveri prin cateva capitale europene si pot sa spun ca suntem mult in urma. Nu va spun acum ce ma deranjeaza, pentru ca nu ar fi ceva nou pentru nimeni. Pot doar sa constat ca nu avem nici o sansa sa avem o capitala cat de cat europeana. O mare vina o au politicienii, dar si oamenii care populeaza strazile aglomerate ale "micului Paris". Un exemplu: un individ imbracat trendy, pe Magheru, intr-o decapotabila destul de stearsa, fuma tacticos la semafor. Priviri in stanga, dreapta, sa vada cine se uita la el. Si ma uitam si eu, dar sa vad ce face cu tigara. Previzibil: a aruncat-o peste geamul ridicat, ca deh, avea decapotabila. Comentarii? Apropo, decapotabila in Bucuresti mi se pare cea mai inutila fitza.
Pe curand.

Indiferenta

Am fost in week-end intr-o cabana de vanatoare, la Lapusna. Construita undeva prin 1925, apartinand pana la un moment dat familei regale, iar apoi familiei dictatoriale, castelul se pastreaza surpinzator in stare destul de buna. Un fel de Pelisor. Situata intr-o zona frumoasa, undeva intre Harghita si Mures, locatia nu se bucura deloc de sprijinul autoritatilor. Adica ajungi cu multi nervi, masina facuta varza pe un drum care nu a mai fost reparat probabil de la ultima vizita a raposatului. In schimb se circula cu masini de transport busteni, cu zecile. Deja sunt portiuni intregi de padure defrisata care iti ofera o imagine dezolanta. Deocamdata din asta ies banii, cu turismul poate mai incolo. Si am o banuiala ca cei cativa primari de acolo au si ei cate un gater, o masina de transport, etc. "Bravo lor".

1000 de stele pentru Bucuresti!

Si cel putin un sofer nesimtit. E vorba, daca nu v-ati dat seama de RATB si modul in care socitatea a incercat sa isi mai dreaga iamginea prin achizitionarea unor autobuze Mercedes. Pacat ca nemtii nu au trimis si soferi de la ei. Imbracati frumos, calmi si pana la urma civilizati. Pe scurt, de ce sunt suparat. Ieri, din motive independente de vointa mea, am renuntat la masina si am folosit linia Expres 783. Cand dau sa ma urc in autobuz, ma intreaba soferul, pe un ton destul de ridicat, daca am cartela. La un moment dat am avut senzatia ca am gresit autobuzul, si ca am nimerit intr-unul privat. Adica nu e autobuzul lui, frate. Si oricum aveam card, care il poti valida abia pe la mijlocul autobuzului. Cred ca cei de la RATB ar trebui sa il premieze, pentru ca lupta pentru profitul companiei. Le dau celor de acolo si coordonatele: B-61-PDH, ora 19, Expres 783 Aeroport Baneasa - Piata Unirii.

Aglomeratie

Sambata. ora 11. Pornim de undeva de pe 13 septembrie spre Soseaua Stefanesti. Trafic normal, pentru o astfel de zi. Ajungem la apartament, masuram geamuri si alte suprafete, iar apoi timta la Ikea. Si de aici a inceput distractia. In prima faza cu locul de parcare. Am dat cateva ture si ca noroc ca pleca o domnisoara cu un Matiz. Interesanta masina. Dar, haosul din parcare anunta de fapt superaglomeratia din magazin. Oamenii intrau in valuri, asaltau scara rulanta, apoi la coada la mancare(apropo, aveti mare grija cand luati tacamuri, sa le nimeriti pe alea curate), apoi in magazin. Toti aveau treaba, nu-i asa? Iau ce ne trebuie, prind o casa libera si ma eliberez si eu. Pana cand Anca are o idee. Nu luam niste peste? Ba da. Metro. Si povestea se repeta. Ajungem in sfarsit acasa si imi dau seama ca daca as fi stat o zi intreaga pe partie sau la un concurs de badminton nu as fi fost atat de obosit. Oare unde vom ajunge cu aglomeratia asta?

30 DE ORE

Am avut dreptate. Astazi sunt ca nou. Week-end placut!

Party "LA BIROU"

Aseara am fost la o petrecere, undeva in buricul targului, la "BIROU". Scopul intalnirii era unul de socializare, cred, astfel ca am socializat. Am inceput cu o portie buna de somon, am continuat cu un muschi de vita foarte bine facut. L-am intalnit pe Jack, dar m-am plictisit repede de el si am trecut la altceva. Bine ca nu am fost singur, m-au sustinut Nelu si Mihai. Si am continuat asa undeva pana la 2. Mai greu a fost dupa. Si cel mai greu a fost dimineata. Noroc cu muraturile din camara mamei. Apropo, are mama niste castraveti murati beton. Si inca ma dreg. Din exeperinta, s-ar putea sa imi treaca maine.

Prima data!

E primul meu articol pe blog. Nu pot spune ca am emotii ca la primul jurnal prezentat la TV, dar ma incearca asa un fior. Nu stiu de ce. Ar trebui ca aici sa pot sa scriu orice, fara sa am vreo retinere. Dupa "incalzire" sper sa pot face asa ceva.